*** DESPRE VINURI ***


Articolul precedent
Articolul următor
Lasă un comentariu

19 comentarii

  1. – vânatul de orice fel se va servi cu vinuri roşii , de inalta calitate

    Muşchi de vită înăbuşit
    E mai gustos cu un vin roşu demisec- Premiant de Moldova

    Friptură de iepure
    Se asociază foarte bine cu un vin roşu demisec- Premiant de Moldova

    Costiţe de miel în sos de vin
    Nu trebuie să lipsească un vin roşu – JUPÂNU.

    Carne de vanat : Vin rosu foarte puternic si plin

    Antreuri : Vin alb sec si lejer, dar cu prospetime accentuata

    Legume :Vin alb sec sau vin rosu lejer

    Mezeluri : Vin roze, vin rosu lejer, proaspat, putin expresiv

    Fructe de mare si coquillages : Vin alb sec, usor acid, de expresivitate medie

    Peste si crustacee

    Vin alb sec, fructat, cu un buchet amplu; pestelui cu sos i se potriveste chiar un vin demisec

    Carne rosie : Vin rosu, expresiv si plin

    Carne alba : Vin rosu lejer, de expresivitate medie

    Branzeturi de Chevres : Vin alb sec

    Gustari :Vin spumant, Champagne, vinuri dulci naturale

     photo relaxare-in-viile-unesco-86de9_article-main-image_zpsa12c8d24.jpg

    Răspunde
  2. Aşa se păstrează vinul!

    Cum aşezi sticlele ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

    Dacă ţi-ai cumpărat un raft special pentru sticlele de vin este bine să respecţi următoarea ordine: vinurile spumante se aşează pe etajera de jos, urmează sticlele cu vin alb şi apoi, desupra, cele cu vin roşu. Motivul? Căldura se ridică, prin urmare orice sortiment de vin are nevoie de o anumită temperatură pentru a‑şi păstra calităţile timp îndelungat.

    PhotobucketPhotobucket

    Pasionaţii de vinuri spun că sticlele ce conţin minunata licoare trebuie păstrate în poziţie orizontală, nu verticală. Explicaţia ar fi că vinul rămîne în contact cu dopul şi aerul nu pătrunde în interior şi nu modifică proprietăţile băuturii.

    Răspunde
  3. Pentru descrierea limpiditatii unui vin se folosesc urmatorii termeni: stralucitor, limpede, slab opalescent, tulbure.

    La punerea in consum a vinurilor, acestea trebuie sa dispuna de o limpiditate perfecta, stralucirea si lipsa sedimentelor facandu-l mai atractiv; aceste calitati anunta senzatii olfactive si gustative placute.

    Se spune despre vin ca este stralucitor atunci cand nu are nici un depozit sau particule in suspensie, limpiditatea lui este perfecta si prezinta un luciu cristalin.

    Un vin se considera limpede atunci cand limpiditatea lui este clara, dar fara luciu particular.

    Vinul devine opalescent atunci cand contine particule fosrte fine in suspensie. Aceasta insusire este proprie vinurilor foarte noi, dupa efectuarea pritocului (tragerea lui de pe depozit).

    Vinul tulbure contine numeroase particule in suspensie si nu este aproape deloc transparent. Tulbureala la vinurile imbuteliate constituie un defect greu de remediat, in schimb unele mici sedimente pe fundul sticlei sunt tolerabile.

    Astfel pe fundul unei sticle de vin alb pot fi observate mici cristale rezultate in urma precipitarii tartratilor, fapt ce inseamna ca vinul �a simtit frigul� . Acestea sunt asemanatoare cristalelor de zahar la vinurile albe, sau au o culoare purpurie, in cazul celor rosii. In acest caz nu este afectata nici limpiditatea si nici gustul si aroma vinului.

    Un vin rosu invechit in sticle poate prezenta un sediment pulvelurent; sunt substante colorante (taninuri si antociani) care, prin procese fizico-chimice ce au loc in timpul invechirii polimerizeaza, devenind indisolubile. Aceste sedimente nu prejudiciaza calitatea vinului; este important ca la degustare aceste depozite sa ramana pe fundul sticlei. (vezi servirea vinurilor ). Alteori, depozitul adera pe peretii sticlei formand �camasa vinului�; este vorba de substante colorante hidrolizate si, in general, un indiciu al faptului ca vinul rosu este supus unei invechiri indelungate.

    Culoarea este legata, in primul rand, de tipul si varsta vinului. Se apreciaza atat intensitatea, cat si nuanta culorii, existand in acest domeniu o mare diversitate.

    Culoarea vinului este determinata de natura fenolica ( antociani, tanini, flavone), iar nuanta � de combinarea diferitelor culori sau de modificarile la care sunt supuse substantele colorante sub actiunea unor factori (aciditate, pH, alcool, invechire).

    La vinurile albe noi, culoarea poate fi : verde galbui, galben-verzui (Aligote, Feteasca regala), galben-pai (Grasa, Muscat , Ottonel), iar la cele invechite culorile devin mai intense: galben-auriu, galben-portocaliu, chihlimbariu (Tamaioasa romaneasca, Grasa de Cotnari).

    Invechirea vinurilor albe in butoaie conduce la obtinerea unor nuante galbui, iar aciditatea mai scazuta, la obtinerea unor nuante aurii. Culoarea brun-galbuie sau alb cenusie pune in evidenta semne de imbolnavire a vinului rezultate in urma contactului indelungat cu aerul sau cu temperaturi ridicate, de peste 10-12 gr C (oxidare, maturizare)

    Vinurile rosii prezinta si ele o gama larga de nuante:rosu inchis, rosu rubiniu, caramiziu, acestea din urma fiind caracteristice vinurilor invechite.

    Vinurile rosii obtinute in zonele mai sudice cu resurse mari de lumina si caldura sunt mai intens colorate, spre deosebire de cele din zonele cu resurse mai reduse; in acest caz culoarea devine palida.

    Culoarea roza este proprie unor vinuri elaborate dupa o tehnologie specifica aplicata strugurilor negri, sau in amestec cu cei albi, ori din anumite soiuri (ex. Rosioara la care vinul are culoarea roz)

    Adesea la caracterizarea culorii unui vin se folosesc si alti termeni : �vioaie� , �stralucitoare�, �palida�, s.a

    Culoarea vinului este influentata de o multitudine de factori cum sunt: soiul, anul de recolta, conditiile de sol, gradul de maturare a strugurilor, starea lor de sanatate, marimea productiei, tehnologia de vinificatie, varsta, conditiile de pastrare etc. Culorile pot fi mai intense sau mai palide.

    Aprecierea limpiditatii si a culorii vinului se face in mod obisnuit, la o lumina naturala, difuza, sau la cea artificiala ( nu fluorescenta).

    La vinurile spumante se apreciaza degajarea bulelor de dioxid de carbon � perlarea – si formarea spumei, care le confera acestora un farmec deosebit. La acestea, prin examinare vizuala se apreciaza calitatea spumei (alcatuita din perle mici sau mari) si persistenta ei, rapiditatea aparitiei perlelor, multitudinea si dimensiunile acestora.

    Finetea bulelor, numarul mare al acestora, precum si persistenta indelungata, finetea si densitatea spumei constituie elemente de calitate pentru un vin spumant.

    Fluiditatea vinului se apreciaza inca de la turnarea lui in pahar sau la o usoara rotire a acestuia. Vinul constituind o solutie hidroalcoolica, alcoolul ii confera o fluiditate mai ridicata comparativ cu a apei. La un continut mai ridicat in alcool, in coloizi, in zahar el devine mai dens, mai vascos. Uneori, consistenta vascoasa este un indiciu al imbolnavirii vinului.

    Răspunde
  4. Servirea vinurilor la mesele festive

    În zilele de sărbătoare, vinurile merită un tratament special. De reţinut câteva reguli simple pentru a le pune în valoare, neuitând de importanţa formei paharelor, alegerii vinurilor, temperaturii şi modului de servire al acestora.

    · Ordinea dispunerii paharelor (ideal este să se aşeze câte 3 pahare pentru a da strălucire mesei, potrivit momentului respectiv):

    · paharul cel mai mare este pentru apă,

    · mijlociul, pentru vinurile roşii,

    · cel mai mic, pentru vinurile albe,

    fără a-l uita pe cel special pentru aperitive (vodcă, lichior, etc) şi pe cel subţire şi cu picior, indispensabil pentru şampanie (evitaţi cupele deoarece bulele se evaporă prea repede).

    · În ceea ce priveşte paharele pentru vinuri, sunt de preferat paharele incolore, cu picior şi cu diametrul mai mare la mijloc, care se îngustează în partea de sus. Acestea permit să se aprecieze culoarea, strălucirea vinului precum şi clătinarea delicată pentru a-i simţi toate aromele.

    · Temperatura:

    · vinurile albe, seci, sau lichiorul se beau între 8-10° C. Se pun la frigider 5-6 ore şi se deschid în momentul servirii.

    · şampania se serveşte între 6-8° C. Dacă sticla se aduce la masă, ea trebuie să fie pusă la rece într-o găleată cu gheaţă.

    · vinurile roşii se servesc la temperatura camerei, la circa 16° C .

    · Într-o cameră încălzită, temperatura vinului din sticlă creşte cu 5° C într-o oră, iar temperatura vinului dintr-un pahar plin creşte cu 3° C în 15 minute.

    · Ordinea servirii:

    · mai întâi se servesc vinurile albe, în general seci, sau lichiorurile care se potrivesc minunat cu ficatul de gâscă.

    · urmează vinurile roşii, în ordinea crescătoare a vechimii şi a calităţii.

    · Nu se recomandă servirea vinului celui mai vechi cu brânzeturi deoarece acestea îi vor distruge aromele.

    · Se serveşte vinul cel mai bun la felul principal, fiind mai bine apreciat la începutul mesei când bolta palatină nu este încă saturată..

    · Decantat sau nu ? Pentru vinurile roşii, recente, aşa-zis fără depozite, nu este cazul decantării, dar se impune totuşi aerisirea unui vin încă tânăr şi “astupat”, fiind turnat încet într-o carafă frumoasă. Dimpotrivă, acest lucru se poate dovedi distrugător pentru un vin vechi. În acest caz, se preferă destuparea sticlei în poziţie culcată, fără a agita depozitul.

    Răspunde
  5.  photo Untitled-1_fc0ff0_48123576c2_zps4a4a12dc.jpg

    ,,,,,,,,,, Pe aceasta pagina ne informam doar, fara comentarii.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: